---
title: "Brassed Off la 30 de ani, între politică și muzică de fanfară"
description: "Potrivit Sight and Sound, lungmetrajul lui Mark Herman rămâne un reper al cinematografiei britanice de după dezindustrializare."
canonical: https://news.numafilm.ro/articol/brassed-off-la-30-de-ani-intre-politica-si-muzica-de-fanfara
published: 2026-11-11T00:00:00.000Z
updated: 2026-11-11T16:30:17.540Z
category: critica
author: "Redacția Numa Film"
source: "BFI — Sight and Sound"
source_url: https://bfi.org.uk/features/land-hope-bloody-glory-eh-brassed-30-years
image: https://news.numafilm.ro/media/ad9b9589bfb756a83430dbf17ab8a275.jpg
tags: ["brassed off", "mark herman", "30 ani", "cinematografie britanică", "sight and sound"]
---

# Brassed Off la 30 de ani, între politică și muzică de fanfară

*Potrivit Sight and Sound, lungmetrajul lui Mark Herman rămâne un reper al cinematografiei britanice de după dezindustrializare.*

> Relatare redacțională Numa Film News pe baza materialului publicat de **BFI — Sight and Sound** — „“Land of Hope and Bloody Glory, eh?”: Brassed Off, 30 years on”. Pentru textul integral: https://bfi.org.uk/features/land-hope-bloody-glory-eh-brassed-30-years

Potrivit Sight and Sound, la 30 de ani de la lansare „Brassed Off” rămâne un produs distinct al momentului „Cool Britannia”. Filmul lui Mark Herman a apărut în 1996, în același an în care în cinematografele britanice debuta și „Sense and Sensibility” al lui Ang Lee, pe 23 februarie 1996, zi în care a intrat și „Trainspotting” al lui Danny Boyle. Ewan McGregor, aflat la începutul ascensiunii, a descris rolul lui Renton din „Trainspotting” ca pe un rol pe care îl primești o dată în viață, în timp ce apariția sa ca Andy în „Brassed Off” a fost mai retrasă, dar apreciată de actor, care a vorbit despre importanța filmului pentru comunitățile miniere sfâșiate.

Inspirația vine din observația directă a lui Herman asupra declinului orașului Grimethorpe din South Yorkshire după dezindustrializare și din povestea Grimethorpe Colliery Band, aflată în pragul închiderii minei înainte de Campionatele Naționale de Fanfară. Acțiunea este mutată în fictivul Grimley, unde tensiunile familiale și comunitare generate de închiderea puțului afectează fanfara condusă de Danny, interpretat de Pete Postlethwaite, bolnav și încăpățânat. Montajul lui Michael Ellis, cinematografia lui Andy Collins și partitura lui Trevor Jones, cu piese clasice interpretate și teme originale, susțin o formă care combină elemente de comedie socială și romantică cu o denunțare directă a politicilor conservatoare, exprimată de Phil, fiul lui Danny, interpretat de Stephen Tompkinson, și de însuși Danny în climaxul de la Royal Albert Hall.

Receptarea contemporană a fost în general pozitivă, dar nu unitară. Filmul apare pe locul 85 în clasamentul BFI Top 100 British Films. Tom Charity de la Time Out l-a numit un film furios și tragic care te înmoaie cu câteva râsete colocviale și apoi ți le întoarce pe gât, în timp ce Caroline Westbrook de la Empire a găsit un ton neplăcut și a remarcat că s-ar fi potrivit mai bine la televizor. Impactul cultural a venit rapid: în mai puțin de un an de la lansare, trupa Chumbawamba a folosit un fragment prelevat din discursul lui Danny de la Royal Albert Hall ca intro pentru versiunea de album a piesei „Tubthumping”. Doi ani mai târziu, o versiune de scenă adaptată de Paul Allen era jucată la Sheffield Crucible și apoi la National Theatre, iar în 2000 filmul era parodiat în „All the Trimmings” al Victoria Wood, cu sketch-ul „Brassed Up” plasat alături de pastișe ale lui „Brief Encounter” și ale adaptărilor Dickens și Austen.

Scrie Sight and Sound că, în felul său, „Brassed Off” a fost la fel de influent ca „Trainspotting”. Lungmetrajul a inaugurat un subgen de cinema muncitoresc cu tentă optimistă, urmat de „The Full Monty”, „Billy Elliot”, „Made in Dagenham” și „Pride”, toate ulterior adaptate pentru scenă. Popularitatea internațională a surprins chiar și realizatorii, iar coloana sonoră a contribuit la o reînviere a interesului pentru muzica de fanfară. Complexitatea emoțională rămâne vizibilă în planul final de apropiere pe Danny al lui Postlethwaite, care subminează triumfalismul melodiei pe care o prezintă drept „Land of Hope and Bloody Glory”.

Anul aniversar aduce o reevaluare concretă. „Brassed Off” a fost recent dezvăluit ca unul dintre filmele preferate ale premierului Andy Burnham și a păstrat afecțiunea publicului. În acest an al împlinirii a 30 de ani a avut loc o reluare bine primită a versiunii de scenă la Leeds Playhouse, a apărut o ediție Blu-ray și a fost proiectat în cadrul seriei „Films in Concert” de la Royal Albert Hall, cu partitura interpretată live. Umorul și poezia filmului rămân intacte, iar fanfara continuă să cânte.

---

Rubrică: [critica](https://news.numafilm.ro/categorie/critica.md) · Pagina web: https://news.numafilm.ro/articol/brassed-off-la-30-de-ani-intre-politica-si-muzica-de-fanfara